marți - 19 septembrie 2017
Prima pagină / Articole / URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI : definitie, scurt istoric

URBANISM SI AMENAJAREA TERITORIULUI : definitie, scurt istoric

URBANISM  SI  AMENAJAREA TERITORIULUI : definitie, scurt istoric

Urbanism si Amenajarea Teritoriului (U si AT) = complex de cunostinte stiintifice, tehnice, functionale si estetice care serveste la satisfacerea unor necesitati obiective ale colectivitatilor umane ( atât indivizi cât si grupuri).

U si AT are în vedere amenajarea ( proiectarea, constructia, utilizarea, întretinerea) :

– mediului natural:  apa, aer,  sol, fauna, flora,  zgomote si vibratii – produse în mod artificial sau natural

– mediului antropic ( material sau construit) – mediul modificat de actiunea oamenilor – se compune din localitati, cu tot ce este construit si amenajat în interiorul si în afara lor (transport, locuire, exploatare   resurse,  culturi  agricole,  paduri plantate de om);   mediul   antropic  se   caracterizeaza printr-o contradictie între durata foarte mare de exploatare, cu inertie semnificativa a amenajarilor (constructiilor) realizate de om si necesitatile oamenilor care le utilizeaza ( necesitati foarte flexibile, care se schimba rapid în timp).

Mediul natural si mediul antropic ocupa teren.

U si AT are în vedere si gasirea modalitatilor de implementare (analize, studii, metode si practici, previziuni) care permit adoptarea de masuri în vederea reducerii si eliminarii unor consecinte negative asupra mediului

U si AT sunt  stiinte sociale, referindu-se la problemele populatiei, ale societatii umane.

Atât notiunea de teren cât si cea de  populatie  este indisolubil legata de U si AT ( se pot face studii prospective pentru zone lipsite de populatie sau se poate crea teren artificial – vezi tari ca Olanda, care anual recupereaza foarte mult teren din mare, prin intermediul polderelor – dar, în momentul de fata, acestea ar fi lipsite de interes).

 

         Care este diferenta între U si AT ca definitie ?

U (Urban Planning) – coordonarea activitatilor din interiorul localitatilor (fie ele urbane sau rurale) –  densitati mari de populatie

AT (Regional Planning) – coordonarea activitatilor din teritoriu, necuprins în localitati, adica teritoriul propriu-zis dintre localitati (incluzându-l partial sau total si pe cel din localitati) – densitati relativ mici de populatie

Limitele functionale ale oraselor sunt foarte greu de stabilit. Conform definitiei O.N.U. :

– localitati cu populatie > 5.000 loc. – zone urbane

– localitati cu populatie < 5.000 loc. – zone rurale

In multe cazuri aceasta diferentiere nu este semnificativa, deoarece exista în România zone rurale cu populatie >15 000 loc. si zone în U.S.A. superurbane, cu populatie < 2 000 loc (declarate astfel în urma unor criterii ce privesc consumul mare de energie, P.I.B. ridicat, dotari).

         Obiectivele principale ale AT

– dezvoltarea socio-economica echilibrata a regiunilor si zonelor

– exista zone care datorita factorilor legati de populatie, au de-a face cu fenomene negative (ex: depopulare, îmbatrânire)

– ameliorarea cadrului de viata

– echiparea, dotarea trebuie sa fie de calitate

– gestiunea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului

– introducem conceptul de dezvoltare durabila, aparut pentru prima data în 1987, la Reuniunea de la New York – Raportul Brundtland (primul ministru al Canadei) : “ asigurarea necesitatilor populatiei de azi fara a lua sansa generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati prin “ :

– protectia resurselor naturale neregenerabile (petrol, Zn, Cu)

– reducerea si eliminarea poluarii (ex: în Bucuresti, durata medie de viata a scazut cu 1 an si ceva fata de 1984)

– evitarea reducerii biodiversitatii

– reconstructia peisajelor degradate de catre activitatea umana

– utilizarea rationala a terenurilor

– se refera la prezervarea potentialului natural (agricol, forestier)

Etape  ale  evolutiei  Urbanismului

– urbanism constatativ ( existent înca din epoca romana – preciza amplasarea unei cladiri, a unei piete)

– urbanism analitic – analizarea situatiei existente

– urbanism explicativ

– urbanism productiv: orasul este o masina de locuit. El functioneaza ca un mecanism tehnic; trebuie sa asigure posibilitati de cazare, deplasare, lucru, educatie pentru toti locuitorii sai. Cel mai cunoscut reprezentant al acestei conceptii este Le Corbusier.

– urbanism vizionar: caracter de prospectare, de prognozare a masurilor ce trebuie luate; orasul devine o viziune, deseori ca rezultat al imaginatiei – orasul-gradina, ce îmbina avantajele vietii urbane cu ale celei  rurale.  Cel  mai  cunoscut  reprezentant  al acestei conceptii este Ebenezer Howard care sustine ca: ” magnetul oras si magnetul natura se pot contopi pentru bunastarea si fericirea locuitorilor sai ”.

– urbanism ecologic: orasul înceteaza de a polua si a distruge mediul natural. Un reprezentant important al urbanismului ecologic este Lester R. Brown, directorul Institutului Worldwatch cu sediul la Washington D.C..

– urbanism operational: – etapa în care se intervine (modificare deliberata, comparatii cu ceea ce a fost înainte); se caracterizeaza prin aparitia antreprenorului urban care se ocupa cu achizitionarea terenurilor, realizarea lucrarilor, calitatea (tehnica, sociala, culturala, economica), montajul financiar, comercializarea lucrarilor amenajate, recuperarea si amortizarea investitiilor, realizarea de profit etc..

– urbanism promotional (în România inexistent) : orasul functioneaza potrivit legilor economiei de piata. Caracteristica urbanismului promotional este aparitia promotorului (developer sau promoteur). Promotorul introduce planificarea activitatilor de concepere, proiectare, executare a ansamblurilor pe mari suprafete ca si a renovarii urbane. Principala lui preocupare este finantarea operatiunilor de mari proportii; este o varianta frecvent utilizata în prezent a urbanismului operational.

In ultimii ani au aparut notiuni ca : urbanism subteranurbanism comercial

AT, în acceptiunea moderna a cuvântului a aparut mult mai târziu decât Urbanismul, dupa al II – lea Razboi Mondial, ca urmare a problemelor de tranzitie si restructurare economica cu care s-au confruntat tarile occidentale.

AT, spre deosebire de Urbanism (- amplasarea fizica a cladirilor), are un profund continut economic :

* amplasarea zonelor de locuit în raport cu industria

* distributia în teritoriu a activitatilor productive

* amplasarea retelelor de transport, stradale

* amplasarea locurilor de munca în raport cu locuirea

ceea ce determina, implicit, costuri mult mai mari decât cele suportate de Urbanism  ( în prezent, România se confrunta cu problema migratiei populatiei de la oras la sat, a parasirii de catre mineri a locurilor de munca – probleme ce implica nu numai costuri financiare ridicate, dar si costuri umane, mult mai dureroase, practic incalculabile).

         Ce este un oras ?

Exista mai multe criterii în urma carora se stabileste daca o asezare umana poate fi sau nu considerata  oras :

– criteriu cifric

* Franta, Argentina, Portugalia – oras = aglomeratie de peste  2.000 de locuitori

* S.U.A, Thailanda                          2.500

* Spania, Grecia                             10.000

* Canada, Scotia                             1.000

* Irlanda                                            300

* Danemarca                                   250

– combinatie de criterii

* Guatemala – 2000 de locuitori  sau  1500 de locuitori daca locuintele sunt dotate cu apa curenta

– clasificari hotarâte de Guvern

* Bulgaria, Anglia, Finlanda, Japonia, Norvegia, România

 

România :  – dimensiunea localitatilor (nr. locuitori, suprafata)

– profil economic

– grad de înzestrare tehnico-edilitara, constructii

– ocupatii si surse de existenta ale populatiei

         Scurt  istoric

Orasele s-au format în trei feluri:

– dupa o anumita pondere a activitatilor neagricole

– dupa un anumit numar al locuitorilor

– dupa o anumita concentrare a locuitorilor

Aparitia oraselor :

– transformarea satelor în orase

– aparitia spontana, fie din cauza sporului demografic, fie din cauza conditiilor geografice si economice favorabile

– fondarea deliberata pe un plan prestabilit

Orasele exista de foarte mult timp. Primele orase au aparut, se pare, în tarile mai avansate sub raport tehnic, în regiunile  care au stiut sa-si organizeze un sistem de irigatie.

Un anumit numar de orase s-au format oarecum spontan. Instalarea lor a avut loc în jurul unui punct prestabilit sau care oferea conditii favorabile. Ocazia putea fi data de un târg periodic, foarte potrivit ca loc permanent pentru comert.

Manastirile atragând mestesugari, comercianti, deseori au fixat orase.

Castelele medievale unde oamenii se refugiau în timp de razboi au devenit adesea locurile unde s-au concentrat activitatile neagricole.

Garnizoanele, înfiintate pentru a putea supraveghea un tinut au ramas, ca si coloniile romane, centrele urbane ale acelor regiuni.

Un sat oarecare, mai bine situat, în apropierea unei raspântii, având o populatie mai întreprinzatoare s-a transformat într-un mic oras cu un viitor stralucit, ceea ce îndreptateste afirmatia care se face uneori despre un oras ca : ” a fost un sat care a reusit “ .

In alte zone, totul a pornit de la un mic golfulet care a adapostit vase din ce în ce mai numeroase, fapt care a dus apoi la formarea unui oras în jurul portului.

Alte orase s-au format datorita unor cauze exterioare, ca de exemplu descoperirile miniere : orasele petroliere din California sau Texas s-au nascut din pânzele de cort sau placile de tabla ridicate de primii emigranti.

Câteva din locurile de vilegiatura regala (Versailles, de exemplu) au dezvoltat în jurul lor orase.

In Grecia, înainte de a fi fondata o colonie se consulta Oracolul din Delphi, ai caror preoti, bine informati, pot fi considerati mari urbanisti.

Toate expansiunile politice au fost însotite de fondarea unor orase ca Madrid, Sankt Petersburg.

(TEORIA SI PRACTICA URBANISMULUI SI AMENAJARII TERITORIULUI – Note de curs – Prof. dr. ing. Virgil Ioanid  )

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Required fields are marked *

*